AȘTEPTĂRILE…

Astăzi vom vorbi despre AȘTEPTĂRI….

Cu siguranță vă întrebați de ce ar fi acesta un subiect de discutat. Ei bine, este! Și am face bine să-l analizăm cu atenție, pentru că așteptările sunt ”otrava sufletului”. Ne macină interiorul cu ajutorul neputinței, ne aduc frustrări, nemulțumiri, neîmpliniri și ne așează mereu în conflict cu cei de lângă noi, de cele mai multe ori cu cei dragi, pentru că de la ei avem cele mai multe așteptări.
Priviți puțin în propria viață: părinții voștri au avut anumite așteptări de la voi (poate să urmați o
anumită școală/profesie, să vă căsătoriți cu cineva anume, sau cu un prototip creat de ei, să rămâneți în casa lor, să le urmați la cârma unor afaceri, etc.) și de cele mai mute ori voi ați vrut altceva, ați făcut altfel, iar alegerile voastre au dus spre?… Sunteți maturi, aveți la rândul vostru copii în care investiți timp, bani și energie. Renunțați la voi pentru ei. Dar!?! Dar așteptați de la ei ca pe viitor să fie medici, specialiști în te miri ce vă trece prin cap, să facă performanță pe domeniul în care voi investiți. Vă doriți să găsească o partidă bună, pe măsura lor, sau să nu se căsătorească prea repede, ci să plece în străinătate, la studii aprofundate. Și ce să vezi? Copilul face exact ce simte el! Pentru că e viața lui, e destinul lui!!! Și nu mai știi exact dacă ar trebui să-ți pară rău că și tu, la rândul tău, ți-ai dezamăgit părinții în așteptările lor, sau să-ți încurajezi copilul să facă ce-și dorește el, nu tu.

Iar acestea sunt doar o parte din așteptările noastre. Mai sunt și cele legate de cum ne-am dori noi să ne fie căsnicia și ce așteptări avem de la soțul/soția noastră, de la job-ul pe care-l avem, de la șefi, colegi, prieteni, subalterni, de la vecinul de deasupra, de la societate, țară, sistem politic și
economic, etc. Iar când aproape nimic nu merge cum vrem noi, devenim ursuzi, din ce în ce mai
ursuzi, devenim sclavii așteptărilor transformate în depresii. V-ați întrebat măcar o dată, ce așteptări aveți de la voi înșivă? Știu! Aproape niciodată!… Dar, v-ați întrebat vreo dată cum e când știți că alții au așteptări de la voi? Cum e când te afli sub presiunea așteptărilor celorlalți, iar tu simți să faci altfel?

Despre asta vorbim astăzi! Despre nefericirea ce curge din așteptări! Despre otrava care ne
ucide sufletul, punând amprente pe destine. În fapt, așteptările pe care le punem în spinarea celor de lângă noi, sunt doar așteptările pe care le avem de la noi înșine, dar nu le putem realiza. Este o
modalitate ascunsă de a ne implica mai mult în viața celor de lângă noi, decât să ne vedem de viața noastră. Și nu aștepta ca schimbarea să vină de la cel de lângă tine, ci fii tu primul care privește viața altfel! Acum, dacă ați găsit măcar un răspuns la întrebările voastre, haideți să vedem cum ar fi mai bine să procedăm.

Sincer, nu știu dacă există vreo modalitate prin care se poate stinge conflictul cu părinții noștri.
Până acum, eu n-am reușit și credeți-mă că am făcut infinit de multe demersuri. Este acolo o stâncă, pe care nici vântul, nici apa, nici timpul nu o pot eroda. Pentru că stânca se numește orgoliu. Însă știu că puteți anula conflictele cu cei cărora le dați viață. Priviți-i ca pe niște entități care nu vă aparțin vouă, ci lor înșiși. Sunt spirite desprinse din voi dar nu sunteți stăpânii lor, ci doar coordonatori, până într-un anumit punct din viața lor. Bucrați-vă că sunt și creșteți-i frumos, în armonie și iubire. Arătați-le care sunt valorile adevărate și învățați-i să le prețuiască. Duceți-i la
Liturghie duminica și împărtășiți copiii, ca să-l poarte pe Iisus în ei, orice ar dori să facă! Pentru că atunci vor face parte din axa destinului lor curat. Bucurați-vă pentru alegerile lor! Sunt exact ce le trebuie ca să se poată mântui. Și prin ei, vă mân

tuiți și voi. Lăsați viața să curgă spre ceea ce îi e
menit și asigurați-vă că ați înțeles corect ce este acceptarea, împăcarea cu faptul că există lucruri în viață asupra cărora nu avem noi controlul. În felul acesta veți câștiga o viață trăită cu seninătate și înțelepciune, veți dobândi puterea de a privi lucrurile și prin ochii celorlalți și vă asigur de infinit mai puțină suferință sufletească!

ALEGEȚI SĂ TRĂIȚI CU DETAȘARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAȚĂ!